Tuba este cel mai mare și cel mai grav instrument de alamă folosit în mod obișnuit. Alezajul său conic larg și clopotul mare produc un ton profund și rezonant care ancorează secțiunea de alamă și adesea întregul ansamblu.

În orchestră, tuba întărește linia de bas și oferă greutate în punctele culminante. În concerte și fanfare este la fel de esențială. Repertoriul solistic, deși mai mic decât cel al instrumentelor de suflat înalte, a crescut substanțial, iar tubiștii pricepuți demonstrează o agilitate și o capacitate lirică surprinzătoare.

Instrumentul este solicitant din punct de vedere fizic din cauza dimensiunii sale și a volumului de aer necesar. Există diferite dimensiuni și tonalități de tubă pentru diverse nevoi ale ansamblului. Rolul tubei este fundamental: atunci când este bine cântată, întregul ansamblu câștigă stabilitate și căldură; atunci când aceasta lipsește sau este slabă, textura poate părea incompletă.

Puține sunete sunt la fel de satisfăcătoare ca o notă de tubă bogată și bine susținută la sfârșitul unui acord.