Vorbirea trecătoare devine date atunci când este scrisă. Transcrierea este reprezentarea limbajului vorbit în formă scrisă, de la ortografia obișnuită la notația fonetică detaliată.

Transcripția fonetică restrânsă surprinde detalii fine; transcripția largă se concentrează pe contrastele fonetice. Analiștii conversaționali adaugă simboluri pentru suprapunere, tăcere și intonație. Alegerile privind detaliile depind de scopul cercetării și de lizibilitate.

Transcrierea precisă stă la baza corpusurilor, a muncii de teren și a evaluării clinice. Instruirea dezvoltă auzul și familiarizarea cu sisteme de simboluri precum IPA. Recunoașterea automată a vorbirii ajută din ce în ce mai mult, dar necesită în continuare corecție umană pentru lucrările cu miză mare.

• Reprezentarea scrisă a vorbirii
• Variază de la detalii ortografice la detalii fonetice fine
• Include notații interacționale specializate
• Esențial pentru cercetare și documentație clinică