Repetarea unui cuvânt sau a unei expresii la începutul unor propoziții succesive creează un ritm conducător. Anafora este acea repetare deliberată. Discursul „Am un vis” al lui Martin Luther King Jr. este un exemplu clasic; fiecare propoziție nouă începe cu aceleași trei cuvinte, construind intensitate și unitate. Această metodă apare în poezie, oratorie și proză ori de câte ori un scriitor dorește să sublinieze un punct de vedere sau să creeze un sentiment de acumulare.

Anafora diferă de simpla redundanță. Elementul repetat nu este un element de umplutură; acesta încadrează informații noi de fiecare dată, astfel încât ascultătorul sau cititorul simte atât continuitate, cât și progresie. În limbajul biblic, discursurile politice și sloganurile publicitare, modelul este comun deoarece este memorabil și eficient din punct de vedere emoțional. Suprautilizarea poate deveni monotonă, dar utilizarea iscusită transformă repetiția într-o coloană vertebrală structurală.

Studenții la retorică învață să identifice anafora și să o exerseze. Tehnica forțează atenția asupra termenului repetat, permițând în același timp restului fiecărei propoziții să avanseze argumentul sau imaginea. Atunci când sintagma repetată este în sine puternică, efectul cumulativ poate fi mai mare decât suma afirmațiilor individuale.