Într-o piesă de teatru, indicațiile scenice sunt instrucțiuni din text care indică mișcarea, poziția, tonul sau iluminatul. Ele le spun actorilor unde să stea, cum să vorbească și ce să facă. Ele le spun regizorilor și scenografilor cum ar trebui să arate scena.

Indicațiile scenice sunt de obicei scrise cu italic sau paranteze. Pot fi minimale sau elaborate. Indicațiile scenice ale lui Shakespeare sunt faimoase pentru că sunt rare: „Ieșire, urmărit de un urs.” George Bernard Shaw a scris indicații lungi și detaliate care se citesc ca niște romane. Unii dramaturgi, precum Samuel Beckett, fac din indicațiile scenice o parte a experienței dramatice. În Așteptându-l pe Godot, indicațiile sunt precise și repetitive. Piesele moderne lasă adesea mai mult în seama regizorului. Indicațiile scenice nu sunt rostite cu voce tare. Ele sunt planurile pentru reprezentație, nu reprezentația în sine.

Ce acoperă

• Intrări și ieșiri
• Mișcarea și gesturile
• Tonul vocii
• Indici de iluminare și sunet