Juxtapunerea este plasarea a două lucruri unul lângă altul în scopul comparației, contrastului sau iluminării reciproce. Proximitatea în sine creează sens.

Un scriitor poate plasa o scenă a bogăției alături de o scenă a sărăciei, idealismul tineresc al unui personaj lângă corupția ulterioară sau o imagine delicată lângă una brutală. Cititorul este invitat să observe relația - armonie, disonanță, ironie sau similaritate neașteptată. Juxtapunerea funcționează în poezie, proză, film și arte vizuale. Este o tehnică fundamentală de montaj și de structură tematică.

Spre deosebire de simpla comparație, juxtapunerea nu stabilește întotdeauna conexiunea; aceasta se bazează pe public pentru a o percepe. Efectul poate fi subtil sau șocant, în funcție de distanța dintre elementele pereche. Juxtapunerea iscusită pare revelatoare, mai degrabă decât arbitrară; cele două elemente trebuie să aibă suficiente în comun pentru ca contrastul sau paralela să conteze.

Când două elemente sunt plasate aproape unul de celălalt, astfel încât relația lor să se manifeste, tehnica este juxtapunerea.