Un anemometru este un instrument folosit pentru măsurarea vitezei vântului și, adesea, a direcției acestuia, în agricultură și meteorologie. Cel mai comun tip, anemometrul cu cupă, a fost inventat în 1846 de astronomul irlandez John Thomas Romney Robinson; acesta constă din trei sau patru cupe emisferice montate pe brațe orizontale care se rotesc în jurul unei axe verticale, cu o viteză de rotație proporțională cu viteza vântului. Alte modele includ anemometrul cu paletă, anemometrul cu fir cald, anemometrul sonic și anemometrul laser Doppler. În agricultură, anemometrele oferă informații privind programarea irigațiilor, deciziile privind pulverizarea pesticidelor, ventilația serelor, riscul de eroziune eoliană și amplasarea perdelelor de vânt și a turbinelor eoliene. Modelele portabile sunt comune pentru cercetarea terenurilor, în timp ce catargele fixe înregistrează date continue pentru stațiile de cercetare și rețelele de agricultură de precizie. Anemometrele sonice moderne măsoară componentele tridimensionale ale vântului și sunt utilizate în studii de covarianță turbionară a fluxurilor de carbon și apă ale culturilor. Datele precise despre vânt ajută fermierii să evite driftul de pulverizare, să protejeze culturile sensibile și să optimizeze gestionarea microclimatului în livezi și podgorii.