Modulația de frecvență modifică frecvența unei unde purtătoare pentru a transporta informații. Amplitudinea rămâne constantă. Frecvența se modifică în sus și în jos. Receptorul detectează aceste modificări și recuperează semnalul original. Radioul FM este exemplul clasic. Sună mai clar decât AM, deoarece zgomotul afectează în mare parte amplitudinea, nu frecvența.

FM a fost inventată de Edwin Armstrong în 1933. Era superioară frecvențelor AM, dar adoptarea sa a durat ani. Radioul FM folosește banda de frecvențe 88-108 MHz. Oferă o calitate a sunetului mai bună și rezistență la interferențe. FM-ul stereo și subpurtătoarele FM transportă date suplimentare, cum ar fi informații despre artiști.

Caracteristicile FM

• Amplitudine constantă
• Frecvența variază în funcție de semnal
• Rezistent la zgomotul de amplitudine
• Necesită mai multă lățime de bandă decât AM
• Utilizat în radio, audio pentru televiziune și radio bidirecțional

FM nu este utilizat doar pentru radio. Este utilizat în sistemele audio analogice de televiziune, telefoane fără fir și walkie-talkie. Schemele de modulație digitală, cum ar fi FSK, se bazează pe schimbări de frecvență. GFSK este utilizat în Bluetooth. Principiul modulației frecvenței rămâne esențial în comunicarea modernă.