Teologia este o reflecție disciplinată asupra lui Dumnezeu și asupra tuturor lucrurilor în relație cu Dumnezeu. Cuvântul înseamnă „discurs despre divin”, iar practica este la fel de veche ca și tradițiile religioase care îi dau material.

Teologia creștină a dezvoltat metode și diviziuni caracteristice. Teologia biblică urmărește temele prin Scriptură. Teologia istorică examinează modul în care doctrina a fost articulată de-a lungul secolelor. Teologia sistematică organizează subiectele majore - Dumnezeu, creația, umanitatea, Hristos, Duhul Sfânt, biserica, lucrurile de pe urmă - într-un întreg coerent. Teologia practică se întreabă cum aceste adevăruri modelează cultul, etica și grija pastorală. Alte tradiții religioase au propriile lor activități paralele, chiar și atunci când nu folosesc aceeași denumire.

Teologia nu este niciodată pură speculație. Ea izvorăște din interiorul unei comunități de credință și rămâne responsabilă față de sursele acelei comunități - scriptură, tradiție, rațiune și experiență în diverse combinații. Poate fi conservatoare, căutând să păstreze învățătura primită, sau constructivă, căutând să reformuleze credința în contexte noi. În cel mai bun caz, ea servește atât clarității, cât și umilinței: claritate în ceea ce privește ceea ce se poate spune, umilință în ceea ce privește misterul care depășește orice formulare.

Când teologia uită că vorbește despre un Dumnezeu viu, se întărește în ideologie. Când își amintește, rămâne o formă de gândire plină de rugăciune.