În diferite culturi, oamenii au abordat o realitate supremă despre care se crede că creează, susține și judecă lumea. Această realitate este numită Dumnezeu în contextele monoteiste vorbitoare de limbă engleză. Conceptul variază în ceea ce privește accentul pus, dar se concentrează pe puterea supremă, cunoaștere și autoritate morală.

Teismul clasic îl descrie pe Dumnezeu ca fiind etern, omnipotent, omniscient și perfect bun. Tradițiile personaliste pun accentul pe relație, rugăciune și legământ. Căile mistice subliniază unitatea inefabilă dincolo de toate imaginile. Argumentele pentru existența lui Dumnezeu se bazează pe cosmologie, moralitate, experiență religioasă și design; contraargumentele citează răul, caracterul ascuns divin și succesul explicației naturaliste.

Credința în Dumnezeu modelează etica, politica, arta și identitatea personală pentru miliarde de oameni. Ateismul și agnosticismul se definesc în raport cu același concept. Limbajul despre Dumnezeu rămâne atât cel mai exaltat, cât și cel mai contestat din vorbirea umană.

• Ființa supremă considerată creator și susținător
• Centrală pentru credințele monoteiste
• Descris cu atribute de putere, cunoaștere și bunătate
• Obiect de cult, rugăciune și reflecție teologică