Diafragma este deschiderea dintr-un obiectiv care controlează cantitatea de lumină care trece prin senzor. Funcționează ca pupila unui ochi. O diafragmă largă permite intrarea mai multor lumini și îngustează adâncimea câmpului, estompând fundalul. O diafragmă mică permite intrarea mai puținei lumini și extinde claritatea de la prim-plan la fundal. Dimensiunea se măsoară în diafragme f, scrise ca f/2.8, f/8, f/16. Numerele mai mici înseamnă deschideri mai mari.

Secvența diafragmei este standardizată: f/1.4, f/2, f/2.8, f/4, f/5.6, f/8, f/11, f/16, f/22. Fiecare pas înjumătățește sau dublează lumina care ajunge la senzor. Un obiectiv setat la f/2.8 permite intrarea a de două ori mai multă lumină decât f/4. Această relație contează atunci când echilibrați expunerea. Deschideți diafragma cu un stop și puteți înjumătăți viteza obturatorului sau puteți reduce ISO-ul. Fotografii aleg diafragma din motive creative la fel de mult ca și expunerea. Un portret la f/1.8 izolează fața. Un peisaj la f/11 menține totul clar.

Ce afectează diafragma

• Light. Diafragmele mai largi adună mai multă lumină.
• Adâncimea câmpului. Diafragmele mai largi produc o focalizare mai superficială.
• Claritate. Majoritatea obiectivelor sunt cele mai clare cu două sau trei stopuri de la deschidere maximă.
• Bokeh. Forma și calitatea zonelor luminoase nefocalizate.

Lamelele diafragmei din interiorul obiectivului formează un poligon. Mai multe lame creează un bokeh mai rotund. De aceea, un obiectiv cu nouă lame costă adesea mai mult decât unul cu șapte lame.