În scrierea corală, linia de alto se află sub soprană și deasupra tenorului. Vocea în sine este registrul feminin inferior, deși și unii contratenori cântă în acest registru. Tonul este adesea descris ca fiind bogat și cald, mai degrabă decât strălucitor.

Partiturile de alto poartă frecvent armonia, umplând mijlocul texturii, în timp ce soprana preia melodia. În operă și cântecul artistic, termenul de mezzosoprană se suprapune uneori cu cel de alto, însă denumirea corală rămâne standard. Compozitorii scriu pentru vocea de alto cu grijă, evitând extremele care suprasolicită notele joase sau le împing prea sus.

Multe coruri de adulți au mai multe soprane decât alto, așa că secțiunea este apreciată pentru echilibrul său. Repertoriul solo pentru alto include lucrări de Bach, Handel și compozitori mai târziu care au apreciat culoarea sa distinctivă.

• Voce feminină mai joasă
• Se situează între soprană și tenor
• Adesea poartă linii interioare armonice
• Timbru cald și bogat