Unele activități implică răspundere chiar și atunci când sunt efectuate cu atenție. Răspunderea obiectivă este responsabilitatea legală pentru prejudicii care nu necesită dovezi de intenție sau neglijență; reclamantul trebuie doar să demonstreze că pârâtul a comis actul reglementat și a cauzat prejudiciul.

Aplicațiile clasice includ activități anormal de periculoase, anumite răniri la animale și multe reclamații pentru defecte de produs. Încălcările de reglementare impun uneori răspundere strictă din motive de bunăstare publică. Apărările sunt limitate în comparație cu cazurile de neglijență, deși cauzalitatea și alte elemente contează în continuare.

Răspunderea obiectivă transferă costul prejudiciului inevitabil asupra celor care întreprind activitatea și care o pot răspândi sau asigura mai bine împotriva acesteia. Criticii susțin că poate descuraja excesiv conduita utilă; susținătorii pun accentul pe compensarea victimelor și pe stimulentele pentru siguranță. Statutele și jurisprudența definesc domeniul său de aplicare precis în fiecare domeniu.

• Răspundere fără dovezi de culpă sau intenție
• Aplicat activităților periculoase și anumitor produse
• Încă necesită cauzalitate și prejudiciu acoperit
• Apărări tradiționale limitate în caz de neglijență