O metodă clasică de ajustare a ratelor analizează modul în care experiența reală se compară cu obiectivul. Metoda ratei daunelor dezvoltă modificările ratelor indicate prin compararea ratei daunelor experimentate cu rata daunelor admisibilă sau țintă. Dacă experiența este mai proastă decât obiectivul, ratele trebuie să crească; dacă este mai bună, ratele pot scădea.

Actuarii aduc pierderile anterioare la nivelul actual cu factorii de dezvoltare și tendință, apoi formează rata de daune ajustată. Modificarea indicată a ratei este aproximativ raportul dintre experiența ajustată și rata de daune admisă, minus unu. Metoda este simplă și utilizată pe scară largă pentru liniile de asigurare evaluate pe clasă.

Ponderarea credibilității cu date complementare previne reacția exagerată la experiența redusă. Fluctuațiile mari ale ratelor de asigurare pot fi limitate din motive de reglementare sau de marketing. Metoda ratei daunelor rămâne o tehnică fundamentală predată fiecărui actuar de stabilire a prețurilor și aplicată în nenumărate declarații de rate.

• Indicația ratei bazată pe experiență versus rata de daune țintă
• Utilizări ale pierderilor istorice dezvoltate și tendințate
• Simplu și aplicat pe scară largă în stabilirea prețurilor
• Adesea ponderate în funcție de credibilitate și supuse unor limite