Rocile și sedimentele conțin spații deschise care pot reține fluide. Porozitatea este fracțiunea din volumul brut ocupată de aceste goluri, exprimată ca procent. Aceasta include spațiile dintre granule, fracturile și cavitățile formate prin dizolvare.

Porozitatea primară își are originea în timpul depunerii sedimentelor sau solidificării rocilor; porozitatea secundară se dezvoltă ulterior prin fracturare sau alterare. Gresiile bine sortate pot avea porozități de 20-30%; rocile magmatice cristaline au adesea porozități sub 1%, cu excepția cazului în care sunt fracturate.

Porozitatea determină câtă apă sau hidrocarburi poate stoca o rocă. Împreună cu permeabilitatea, aceasta controlează curgerea fluidelor. Geologii și inginerii măsoară porozitatea cu tehnici de laborator pe carote și cu diagrafii geofizice din foraje. Compactarea și cimentarea reduc progresiv porozitatea în funcție de adâncime și timp.

• Procentul de spațiu gol în rocă sau sediment
• Controlează capacitatea de stocare a fluidelor
• Poate fi primar sau secundar
• Redus prin compactare și cimentare