Un vierme se răspândește de la sine. Nu are nevoie de un fișier gazdă sau de un utilizator care să dea clic pe ceva. Găsește sisteme vulnerabile, le exploatează și se copiază. Apoi se repetă. Viermii se pot răspândi pe internet în câteva minute. Viermele Morris din 1988 a infectat mii de mașini și a distrus o parte semnificativă a internetului timpuriu. A fost un accident, dar pagubele au fost reale. Code Red din 2001 a defectat site-uri web și a lansat atacuri de tip denial-of-service. Conficker din 2008 a infectat milioane de mașini Windows și a construit o rețea de boturi masivă.

Viermii exploatează serviciile de rețea, parolele slabe și vulnerabilitățile necorectate. Aceștia scanează ținte, adesea la întâmplare, și se mișcă rapid. Unii poartă sarcini utile. Alții pur și simplu se răspândesc. Distincția este mai puțin importantă decât viteza. Un vierme poate compromite o întreagă rețea înainte ca administratorii să știe că există. Apărarea necesită corecții, segmentare și monitorizare a rețelei. Un vierme care nu poate ajunge la un serviciu vulnerabil nu se poate răspândi. Un segment de rețea care blochează traficul inutil îl încetinește. Detectarea se concentrează pe scanarea anormală și pe încercările rapide de conectare. Până la declanșarea alertelor, viermele s-ar putea să se fi răspândit deja. Prevenirea este singura strategie fiabilă. Odată ce un vierme cu răspândire rapidă este eliberat, izolarea este o cursă contra cronometru.

Caracteristicile viermilor

• Auto-replicare — nu este nevoie de gazdă sau utilizator
• Bazat pe rețea — se răspândește prin vulnerabilități și servicii deschise
• Rapid — poate infecta mii de sisteme în câteva minute
• Sarcină utilă opțională — unele se răspândesc doar, altele transmit programe malware

Un vierme este un virus fără lesă. Se duce unde vrea și nu are nevoie de ajutor.