Un Steadicam este un sistem de stabilizare care permite mișcarea lină a camerei portabile. A fost inventat de Garrett Brown în 1975 și a câștigat un premiu Oscar. Sistemul folosește un sistem de arcuri, gimbaluri și contragreutăți pentru a izola camera de corpul operatorului. Operatorul poartă o vestă și un braț pe care ține camera. Camera plutește, echilibrată și lină. Steadicam-ul permite camerei să se miște prin spațiu, să urce scările, să treacă prin colțuri și prin mulțime, fără tremurul unei camere portabile sau limitarea unei șine de rulare.

Steadicam-ul a revoluționat cinematografia. A fost folosit pentru prima dată în filmele „Bound for Glory” și „Rocky”, dar cea mai faimoasă utilizare a sa timpurie a fost în „The Shining”, unde a alunecat prin coridoarele Hotelului Overlook. A fost folosit în „Goodfellas” pentru faimoasa traveling shot din „Copacabana” și în „Children of Men” pentru cadre lungi și captivante. Steadicam-ul permite camerei să fie un personaj, mișcându-se prin lume alături de actori. Creează un sentiment de imersiune și continuitate.

Steadicam-ul necesită un operator priceput. Sistemul este greu și delicat. Operatorul trebuie să echilibreze camera, să controleze mișcarea și să încadreze imaginea. Este nevoie de ani de practică pentru a-l stăpâni. Steadicam-ul nu este singurul sistem de stabilizare. Există și gimbal-uri, precum Ronin și MōVI, care folosesc motoare în loc de arcuri. Dar Steadicam-ul rămâne un instrument standard. Este o mașinărie frumoasă. Este, de asemenea, o performanță fizică.