Cristalinul este structura transparentă și flexibilă din spatele pupilei care focalizează lumina pe retină. Prin schimbarea formei, acesta permite ochiului să formeze o imagine clară a obiectelor aflate la diferite distanțe.

Acomodarea este procesul de ajustare a cristalinului. Pentru obiectele apropiate, mușchii ciliari se contractă, permițând cristalinului să devină mai gros și mai curbat; pentru obiectele îndepărtate, mușchii se relaxează, iar cristalinul se aplatizează. Capacitatea de acomodare scade odată cu vârsta, pe măsură ce cristalinul se întărește, producând afecțiunea cunoscută sub numele de prezbiopie. Cataracta - opacifierea cristalinului - este o cauză frecventă a deficienței de vedere la adulții în vârstă și poate fi tratată prin înlocuirea chirurgicală cu un cristalin artificial.

Cristalinul contribuie cu cea mai mare parte a puterii variabile de focalizare a ochiului; corneea asigură cea mai mare parte a puterii fixe de refracție. Împreună, acestea formează o imagine clară pe retină la o gamă largă de distanțe de vizualizare. Imperfecțiunile optice ale cristalinului, cum ar fi aberațiile sferice și cromatice, sunt parțial compensate de procesarea neuronală care urmează.

Când îți muți privirea de la un orizont îndepărtat la o pagină apropiată, lentila este structura care menține ambele imagini clare.