Un depozit reprezintă bani plasați într-un cont bancar pentru păstrare în siguranță. Poate fi numerar, cec sau transfer electronic. Banca creditează contul și datorează deponentului suma respectivă. Depozitele sunt materia primă a activității bancare. Băncile le folosesc pentru a acorda împrumuturi, care generează dobânzi, care finanțează operațiunile băncii și generează profit.

Depozitele pot fi depuse în mai multe forme. Un depozit la vedere poate fi retras oricând, la fel ca un cont curent. Un depozit la termen are un termen fix, la fel ca un certificat de depozit. Un depozit de economii generează dobânzi și are retrageri limitate. Fiecare tip are reguli diferite privind accesul, dobânda și soldurile minime.

Asigurarea depozitelor protejează deponenții în cazul în care o bancă dă faliment. În Statele Unite, Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor asigură depozite de până la 250.000 USD per deponent, per bancă, per categorie de proprietate. Administrația Națională a Cooperativelor de Credit oferă o acoperire similară pentru cooperativele de credit. Majoritatea celorlalte țări au, de asemenea, scheme de asigurare a depozitelor. Limita de acoperire variază. În Uniunea Europeană, este de 100.000 EUR. În Regatul Unit, este de 85.000 GBP.

Depozitele nu sunt lipsite de riscuri. Inflația le erodează puterea de cumpărare. Un cont de economii care plătește o dobândă de 0,5%, în timp ce inflația este de 3%, își pierde din valoare în fiecare an. De aceea, consultanții financiari recomandă deținerea unor sume suficiente de numerar doar pentru situații de urgență și nevoi pe termen scurt, iar restul să fie investit. Însă depozitele sunt sigure, lichide și asigurate. Ele reprezintă fundamentul finanțelor personale.