Plantarea însoțitoare este practica agricolă și horticolă de cultivare a anumitor specii de plante împreună pentru beneficii reciproce, cum ar fi descurajarea dăunătorilor, îmbunătățirea polenizării, furnizarea de nutrienți sau umbră. Sistemele tradiționale includ Cele Trei Surori ale agriculturii native americane - porumb, fasole și dovleac - unde porumbul oferă un spalier pentru fasole, fasolea fixează azotul, iar dovleacul umbrește buruienile. Alte asocieri clasice includ gălbenelele cu roșii pentru a descuraja nematodele, busuiocul cu ardei și consfințile cu crucifere pentru a capta afidele. Unele combinații, însă, sunt antagoniste, cum ar fi feniculul cu majoritatea legumelor sau nucii cu multe culturi. Dovezile științifice pentru plantarea însoțitoare sunt mixte: unele efecte sunt bine documentate, cum ar fi culturile-capcană și furnizarea de resurse florale pentru insectele benefice, în timp ce altele se bazează pe tradiție și anecdote. Cercetările moderne în agroecologie și gestionarea integrată a dăunătorilor au reînnoit interesul pentru plantarea însoțitoare ca instrument pentru reducerea pesticidelor și creșterea biodiversității în ferme.