Smerenia este o perspectivă modestă asupra propriei importanțe. Nu înseamnă să te gândești mai puțin la tine însuți. Înseamnă să te gândești mai puțin la tine însuți. Este opusul mândriei. În termeni biblici, smerenia înseamnă să recunoști dependența ta de Dumnezeu. Înseamnă să recunoști că tot ceea ce ai este un dar. Este temelia credinței.

Isus a fost un model de smerenie. El le-a spălat picioarele ucenicilor Săi. S-a smerit pe Sine însuși ascultând până la moartea pe cruce. El a spus că cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. Smerenia nu este slăbiciune. Este putere sub control. Este capacitatea de a sluji fără a căuta recunoaștere. Este dorința de a-ți recunoaște greșelile. Este deschiderea către corecție.

Smerenia în Scriptură

• Proverbe 11:2: odată cu smerenia vine înțelepciunea.
• Mica 6:8: Umblați smerit cu Dumnezeul vostru.
• Filipeni 2:3: Socotiți-i pe alții mai importanți decât voi înșivă.
• 1 Petru 5:5: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.
• Matei 23:12: „Oricine se smerește va fi înălțat.”

Smerenia este contraintuitivă. Lumea răsplătește mândria. Răsplătește autopromovarea. Răsplătește aroganța. Dar Dumnezeu se opune celor mândri. El dă har celor smeriți. Smerenia este calea spre înțelepciune. Este calea spre pace. Este calea spre mântuire. O persoană smerită poate învăța. O persoană smerită poate crește. O persoană smerită poate fi folosită de Dumnezeu. Mândria previne toate acestea. Mândria închide mintea. Mândria împietrește inima. Mândria distruge relațiile. Smerenia deschide ușa. Spune: Nu am toate răspunsurile. Spune: Am nevoie de ajutor. Spune: Doamne, ai milă de mine, păcătosul. Această rugăciune este începutul a tot. Smerenia nu este opțională. Este esențială. Este postura sufletului înaintea lui Dumnezeu.