Un crez este o declarație formală a credinței religioase. Este un rezumat al credinței. Cuvântul provine din latinescul *credo*, care înseamnă *cred*. Cele mai faimoase crezuri sunt *Crezul Apostolilor* și *Crezul de la Niceea*. Sunt folosite în cult. Sunt folosite în învățătură. Sunt folosite pentru a defini ortodoxia. Sunt declarația bisericii despre ceea ce crede.

Crezul Apostolilor este cel mai vechi. Este simplu. Este o mărturisire de credință în Dumnezeu Tatăl, Isus Hristos și Duhul Sfânt. Este folosit la botez. Este folosit în rugăciunea zilnică. Crezul de la Niceea este mai lung. A fost formulat la Sinoadele de la Niceea și Constantinopol. Apără divinitatea lui Hristos împotriva lui Arie. Apără divinitatea Duhului Sfânt. Este folosit în liturghie. Este crezul ecumenic. Este acceptat de catolici, ortodocși și protestanți.

Principalele crezuri creștine

• Crezul Apostolilor: simplu, folosit la botez.
• Crezul de la Niceea: apăra divinitatea lui Hristos.
• Crezul Atanasian: apăra Trinitatea.
• Calcedonian Definiție: a apărat cele două naturi ale lui Hristos.
• Crezurile Reformei: Augsburg, Heidelberg.

Crezurile sunt importante. Ele definesc credința. Ele protejează împotriva ereziei. Ele unesc biserica. Nu sunt înlocuitori pentru Scriptură. Sunt rezumate ale Scripturii. Nu sunt revelații noi. Sunt interpretări ale celor vechi. Ele sunt memoria bisericii. Ele sunt vocea bisericii. Ele spun: aceasta este ceea ce credem. Aceasta este ceea ce mărturisim. Aceasta este ceea ce învățăm. Crezul este o graniță. Marchează limitele ortodoxiei. Este, de asemenea, o punte. Îi conectează pe credincioși prin timp și spațiu. Ne conectează la apostoli. Ne conectează la martiri. Ne conectează la sfinți. Ne conectează unii cu alții. Crezul este credința transmisă odată sfinților. Este credința noastră. Și noi credem în ea.