Pe spectrul politic convențional, dreapta favorizează tradiția, instituțiile consacrate, ordinea socială și scepticismul față de restructurarea egalitară. Prioritățile exacte diferă în funcție de țară, variind de la liberalismul pieței libere la conservatorismul religios sau naționalist.

Partidele de dreapta apără de obicei proprietatea privată, suveranitatea națională și normele sociale convenționale. Acestea pot susține instituțiile ierarhice și pot rezista schimbărilor culturale rapide. Există tensiuni interne între facțiunile orientate spre piață și cele tradiționaliste, precum și între conservatorii moderați și mișcările de dreapta mai radicale.

Forța electorală a dreptei se bazează adesea pe coaliții de interese economice, alegători conservatori din punct de vedere cultural și a regiunilor care se simt lăsate în urmă de schimbările economice sau demografice. Criticii asociază dreapta cu inegalitatea și excluziunea; susținătorii o asociază cu stabilitatea, prosperitatea și continuitatea culturală. La fel ca în cazul stângii, granița dreptei respectabile se schimbă în funcție de circumstanțele politice.

• Orientare către tradiție și ordine
• Apără proprietatea și instituțiile consacrate
• Include aspecte de piață și tradiționaliste
• Concurează cu egalitatea și schimbarea rămase