Staccato înseamnă interpretarea unor note scurte și detașate, astfel încât fiecare dintre ele să fie separată printr-o scurtă tăcere. Notația este un punct plasat deasupra sau dedesubtul notei. Gradul exact de scurtime depinde de tempo, stil și instrument.

Articulația staccato creează o senzație de lejeritate, precizie sau energie ritmică. Aceasta contrastează cu legato, în care notele sunt conectate. La diferite instrumente, mijloacele tehnice de producere a staccato-ului variază: instrumentiștii cu coarde folosesc lovituri controlate de arcuș, instrumentiștii cu suflat folosesc lovitura de limbă, iar pianiștii eliberează rapid clapele.

Compozitorii marchează staccato pentru a modela caracterul și pentru a clarifica pasaje rapide. Staccato-ul exagerat poate suna sacadat; o separare insuficientă poate estompa efectul dorit. Interpreții pricepuți ajustează lungimea notelor staccato astfel încât muzica să rămână expresivă, mai degrabă decât mecanică.

• Stil de joc scurt, detașat
• Marcat printr-un punct deasupra sau sub notă
• Opusul lui legato
• Creează ușurință și claritate ritmică