Un bemol este simbolul care coboară o notă cu un semiton. Arată ca un b minuscul stilizat și este plasat imediat înaintea notei pe care o afectează. Într-o armătură, bemoletele indică ce note trebuie coborâte în întreaga piesă, cu excepția cazului în care sunt anulate de un natural.

Bemolurile apar frecvent în tonalitățile care folosesc partea stângă a cercului cvintelor. Interpreții trebuie să-și amintească armura, fiind atenți și la bemolurile suplimentare care apar ca alterații. La instrumentele cu claviatură, un bemol înseamnă de obicei cântatul pe tonalitatea neagră din stânga notei scrise, deși contextul poate modifica această regulă.

Semnul bemol este unul dintre cele trei alterații de bază, împreună cu diezul și naturalul. Utilizarea sa consecventă de-a lungul secolelor de notație permite muzicienilor să citească muzica cromatică cu precizie.

Chiar și un singur bemol poate schimba culoarea unui acord sau direcția unei melodii.