Enunțurile fac lucruri, nu doar le descriu. Un act de vorbire este un act efectuat prin vorbire - cum ar fi promiterea, solicitarea, avertizarea sau declararea - unde enunțul în sine constituie acțiunea în condiții adecvate.

Teoria actelor de vorbire distinge conținutul locuționar, forța ilocuționară și efectele perlocuționare. Verbele performative pot face forța explicită, dar actele de vorbire indirecte de zi cu zi transmit forța prin context și convenție. Condițiile de fericire specifică momentul în care un act de vorbire reușește.

Pragmatica și filosofia limbajului împart acest teritoriu. Diferențele interculturale în modul în care sunt realizate actele de vorbire afectează politețea și traducerea. Sistemele de dialog trebuie să recunoască tipurile de acte de vorbire pentru a răspunde în mod corespunzător, mai degrabă decât pur literal.

• Acțiune efectuată prin intermediul unui enunț
• Include promisiuni, cereri, afirmații și declarații
• Analizat prin condiții de forță și fericire
• Subiect central în pragmatică