Textele folosesc atât liantul lingvistic, cât și simțul logic. Coeziunea se referă la legăturile gramaticale și lexicale care unesc elementele dintr-un text, cum ar fi pronumele, conjuncțiile, repetiția și punctele de suspensie.

Inventarul clasic al lui Halliday și Hasan include referința, substituția, elipsa, conjuncția și coeziunea lexicală. Aceste dispozitive îi ajută pe cititori să urmărească participanții și relațiile dincolo de limitele propozițiilor. Coeziunea poate fi măsurată relativ obiectiv; coerența nu.

Suprautilizarea markerilor de coeziune expliciți poate îngreuna proza; subutilizarea îi poate lăsa pe cititori blocați. Profesorii de limbi străine lucrează la dispozitive de coeziune atunci când îi deplasează pe elevi de la acuratețea la nivel de propoziție la fluență la nivel de discurs. Instrumentele computaționale detectează, de asemenea, caracteristicile de coeziune ca indicatori indirecti ai calității textului.

• Legături lingvistice în cadrul unui text
• Include referințe, conjuncții și legături lexicale
• Susține, dar nu garantează coerența
• Predat în cadrul cursurilor avansate de scriere și discurs