Obiectele și siturile se degradează dacă nu intervine o îngrijire deliberată. Conservarea este efortul de a menține materialele și locurile istorice într-o stare stabilă, protejându-le de deteriorarea fizică, daunele aduse mediului și modificările necorespunzătoare.

Tehnicile variază de la depozitarea cu climă controlată și stabilizarea chimică până la protecția legală a clădirilor și peisajelor. Conservatorii evaluează materialele și aplică tratamente reversibile acolo unde este posibil. Filosofia conservării dezbate cât de multă intervenție este adecvată și dacă adăugirile ulterioare fac parte din istoria unui sit.

Conservarea reușită permite cercetări viitoare și accesul publicului. Necesită resurse continue și angajament instituțional. Conflictele apar atunci când obiectivele de conservare se ciocnesc cu presiunile dezvoltării sau când părțile interesate nu sunt de acord cu privire la ce trecut ar trebui păstrat. Practica este atât tehnică, cât și culturală.

• Întreținerea obiectelor și siturilor istorice
• Protejează împotriva cariilor și a schimbărilor necorespunzătoare
• Implică măsuri tehnice și juridice
• Echilibrează accesul, autenticitatea și resursele