Venitul reprezintă banii primiți din muncă, investiții sau alte surse. Salariile și indemnizațiile sunt cea mai comună formă. Dobânzile, dividendele, chiria și câștigurile de capital sunt, de asemenea, luate în considerare. Guvernele colectează date privind veniturile pentru a calcula impozitele și a măsura sănătatea economică. Gospodăriile folosesc venitul pentru a acoperi cheltuielile și a face economii. Sursele de venit modelează stabilitatea financiară. Un singur salariu este fragil. Fluxurile multiple sunt mai rezistente.

Economiștii disting mai multe tipuri. Venitul câștigat provine din muncă. Venitul pasiv provine din investiții sau proprietăți închiriate cu efort activ minim. Venitul din portofoliu provine din dividende, dobânzi și câștiguri de capital. Venitul disponibil este ceea ce rămâne după impozitare. Venitul discreționar este ceea ce rămâne după impozitare și cheltuieli esențiale. Fiecare măsură spune o poveste diferită despre flexibilitatea financiară.

Inegalitatea veniturilor s-a adâncit în multe țări. Persoanele cu cele mai mari venituri au înregistrat o creștere a ponderii lor. Salariile medii au stagnat în unele economii, în ciuda creșterii generale. Cauzele sunt dezbătute: tehnologia, globalizarea, politica fiscală și scăderea numărului de membri sindicali joacă toate un rol. Mobilitatea veniturilor contează și ea. O societate cu mobilitate ridicată oferă speranță. O societate cu mobilitate redusă îi blochează pe oameni. Venitul este mai mult decât un număr. El modelează oportunitățile, sănătatea și rezultatele în viață.

Tipuri comune

• Venituri obținute
• Venit pasiv
• Venituri din portofoliu
• Venit disponibil
• Venit discreționar