Asimetria distribuie greutatea vizuală inegal pe o compoziție. Spre deosebire de machetele simetrice care oglindesc stânga și dreapta, designurile asimetrice echilibrează diferite elemente unele față de altele. O fotografie mare în stânga ar putea fi echilibrată de un bloc de text în dreapta. O formă întunecată în partea de jos ar putea fi compensată de un accent luminos în partea de sus. Rezultatul pare mai degrabă dinamic decât stabil și adesea se citește ca fiind mai modern și mai puțin formal.

Asimetria este mai greu de realizat decât simetria. Nu există o regulă simplă de urmat. Designerii se bazează pe intuiție și iterație, mutând elementele până când compoziția pare potrivită. Scopul nu este echilibrul perfect, ci un sentiment de echilibru care să capteze atenția privitorului. Tradițiile japoneze de design, în special conceptul de ma și estetica wabi-sabi, au îmbrățișat de mult asimetria ca o modalitate de a crea interes și de a exprima imperfecțiunea naturală.

Unde asimetria funcționează bine

• Machete editoriale cu blocuri mixte de imagine și text.
• Pagini web cu o imagine principală dominantă și o bară laterală mai mică.
• Postere care vor să pară energice mai degrabă decât formale.
• Identități de brand care evită simetria convențională.

Asimetria nu este haos. Necesită un punct focal clar și o dispunere deliberată a elementelor de susținere. Când funcționează, ochiul se mișcă prin compoziție fără a se simți pierdut.