Un cadru mediu încadrează un subiect aproximativ de la brâu în sus. Este una dintre cele mai comune cadre din cinematografie. Este suficient de aproape pentru a arăta expresia facială și emoția, dar suficient de departe pentru a arăta limbajul corpului și gesturile. Este o distanță conversațională. Publicul simte că se află în aceeași cameră cu personajul, dar nu se simte în fața acestuia. Este un cadru versatil care funcționează pentru dialog, acțiune și expunere.

Cadrul mediu are mai multe variante. Un prim-plan mediu cadrează de la piept în sus, mai strâns decât un cadru mediu. Un cadru mediu lung cadrează de la genunchi în sus, mai lat decât un cadru mediu. Un cadru de cowboy, numit astfel datorită utilizării sale în westernuri, cadrează de la mijlocul coapsei în sus, arătând cureaua pistolului unui personaj. Fiecare variantă are un efect diferit. Cadrul mediu este standardul. Variațiile ajustează echilibrul dintre intimitate și context.

Cadrul mediu este adesea folosit în scenele de dialog. Permite publicului să vadă ambele personaje într-o conversație sau să facă o trecere între ele. Este folosit și în scenele de acțiune, unde arată mișcarea personajului fără a pierde împrejurimile. Este folosit în comedie, unde surprinde atât replica finală, cât și reacția. Cadrul mediu nu este extravagant. Este funcțional. Dar este esențial. Fără el, filmul ar fi format numai din prim-planuri și cadre largi, fără cale de mijloc.