„Ca și cumpărător, vreau să salvez metoda de plată pentru a putea finaliza comanda mai repede data viitoare.” Aceasta este o poveste de utilizator. Este o propoziție, nu o specificație. Echipele de software Agile le scriu pe fișe sau bilețele autoadezive. Formatul îl obligă pe scriitor să numească un rol, un obiectiv și un motiv. Menține accentul pe persoana care va utiliza efectiv funcția, nu pe schema bazei de date.

Poveștile utilizatorilor au fost popularizate de Kent Beck și Ron Jeffries la sfârșitul anilor 1990. Sunt în mod deliberat incomplete. Cartea de vizită este o promisiune pentru o conversație. Dezvoltatorii, designerii și managerii de produs discută detaliile. Criteriile de acceptare sunt adăugate ulterior. O poveste prea mare se numește epică. O poveste prea vagă este o eroare care așteaptă să se întâmple.

Trei C-uri

• Card
• Conversație
• Confirmare

Poveștile bune sunt independente, negociabile, valoroase, apreciabile, mici și testabile. Acronimul este INVEST. Nu este o religie. Unele echipe scriu povești ca povești de locuri de muncă: „Când întârzii, vreau să plătesc cu o singură atingere, ca să nu pierd trenul.” Aceeași idee, cadru diferit.