Un număr de rutare este un cod de nouă cifre care identifică o bancă din Statele Unite. Apare pe cecuri, pe chitanțe de depunere și în serviciile bancare online. Este utilizat pentru a direcționa plățile electronice, cum ar fi depunerile directe și transferurile ACH, către banca corectă. Fără acesta, sistemul de plăți nu ar ști unde să trimită banii.

Numărul are o structură. Primele două cifre identifică districtul Rezervei Federale. Următoarele patru identifică banca specifică. Ultima cifră este o cifră de control, calculată din celelalte, care permite software-ului să detecteze erorile de tastare. Asociația Americană a Bancherilor atribuie numere de rutare și menține registrul. O bancă poate avea mai multe numere de rutare pentru scopuri diferite, cum ar fi cecuri pe hârtie, transferuri electronice și transferuri bancare.

Numerele de rutare nu sunt același lucru cu numerele de cont. Numărul de rutare identifică banca. Numărul de cont identifică contul specific. Ambele sunt necesare pentru un transfer electronic. Pe un cec, numărul de rutare este primul set de cifre din partea de jos, urmat de numărul contului și numărul cecului.

Numerele de rutare sunt publice, spre deosebire de numerele de cont. Acestea sunt tipărite pe cecuri și publicate pe site-urile web ale băncilor. Însă escrocii le folosesc pentru a crea cecuri false și e-mailuri de phishing. Clienții ar trebui să verifice orice solicitare de detalii bancare și să nu partajeze niciodată numere de cont sau parole ca răspuns la mesaje nesolicitate.