Irigarea prin picurare, numită și irigare prin prelingere, este un sistem care livrează apă direct la rădăcinile plantelor printr-o rețea de țevi, tuburi și emițătoare, picătură cu picătură. A fost dezvoltată la începutul secolului al XX-lea, cu progrese semnificative în domeniul emițătoarelor din plastic în anii 1960 de către inginerul israelian Simcha Blass, a cărui muncă a contribuit la viabilitatea comercială a tehnologiei. Sistemele de picurare pot reduce consumul de apă cu 30-70% în comparație cu irigarea prin inundare sau aspersiune, eliminând evaporarea și scurgerile și livrând apa precis la zona radiculară. Acestea sunt utilizate pe scară largă pentru legume, livezi, podgorii, culturi în sere și culturi pe rânduri, în special în regiunile aride. Componentele includ o sursă de apă, o pompă, filtre, conducte principale, subconducte principale și bandă sau tubulatură de picurare cu emițătoare. Fertirigarea - injectarea nutrienților în sistemul de picurare - este o practică obișnuită. Printre provocări se numără înfundarea emițătoarelor, costul inițial și necesitatea filtrării și întreținerii. Irigarea prin picurare este un instrument cheie pentru îmbunătățirea eficienței utilizării apei în agricultură.