Mulțumirea este o stare de satisfacție pașnică față de propriile circumstanțe. Nu este același lucru cu fericirea. Fericirea depinde de circumstanțe. Mulțumirea depinde de atitudine. O persoană mulțumită poate fi mulțumită chiar și în dificultate. O persoană nemulțumită poate fi nefericită chiar și în belșug. Mulțumirea este o virtute. Se învață. Se practică.

Apostolul Pavel a scris despre mulțumire. El a spus că învățase să fie mulțumit în orice situație. Știa cum să fie smerit și cum să aibă din belșug. Putea face toate lucrurile prin Hristos, care îl întărea. Mulțumirea nu înseamnă pasivitate. Nu înseamnă resemnare. Este încredere. Este credința că Dumnezeu ne oferă. Este acceptarea a ceea ce este. Este libertatea de invidie și lăcomie.

Mulțumirea în Scriptură

• Filipeni 4:11-13: am învățat să ne mulțumim.
• 1 Timotei 6:6: evlavia însoțită de mulțumire cu ce avem este un mare câștig.
• Evrei 13:5: Mulțumiți-vă cu ce aveți.
• Psalmul 23: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
• Proverbe 19:23: Frica de Domnul duce la mulțumire.

Mulțumirea este contraculturală. Publicitatea ne spune că avem nevoie de mai mult. Rețelele de socializare ne arată ce ne lipsește. Comparația naște nemulțumire. Mulțumirea rezistă. Spune: asta e de ajuns. Spune: am ceea ce am nevoie. Spune: sunt recunoscător. Mulțumirea nu înseamnă mulțumire. Nu înseamnă că încetăm să creștem. Înseamnă că încetăm să ne străduim pentru ceea ce nu avem nevoie. Înseamnă că ne bucurăm de ceea ce avem. Înseamnă că ne încredem în Dumnezeu pentru viitor. Mulțumirea este un dar. Este, de asemenea, o disciplină. Trebuie cultivată. Trebuie aleasă. Este secretul unei vieți pașnice. Pavel a spus că l-a învățat. Și noi putem.