Repartizarea aleatorie este procedura de plasare a participanților în condiții experimentale din întâmplare. Fiecare persoană are șanse egale de a face parte din orice grup.

Metoda este piatra de temelie a experimentelor adevărate. Prin distribuirea uniformă a caracteristicilor participanților, atât cunoscute, cât și necunoscute, în diferite condiții, atribuirea aleatorie face ca grupurile să fie comparabile de la bun început. Orice diferență ulterioară în variabila dependentă poate fi apoi atribuită variabilei independente, mai degrabă decât diferențelor preexistente dintre persoane. Aruncarea monedelor, tabelele cu numere aleatorii sau algoritmii computerizați sunt instrumente comune.

Atribuirea aleatorie este distinctă de eșantionarea aleatorie. Eșantionarea se referă la modul în care participanții sunt selectați dintr-o populație; atribuirea se referă la modul în care acești participanți sunt distribuiți între diferite condiții. Un experiment poate utiliza atribuirea aleatorie chiar dacă eșantionul în sine nu este aleatoriu. Când atribuirea nu este aleatorie, designul devine cvasi-experimental, iar afirmațiile cauzale sunt slăbite.

Șansa este folosită în mod deliberat astfel încât prejudecățile sistematice să nu favorizeze o condiție în detrimentul alteia.