Pragul de diferență este cea mai mică diferență dintre doi stimuli pe care o persoană o poate detecta în mod fiabil. Se mai numește și diferența abia perceptibilă sau jnd.

Ernst Weber a observat că pragul diferențial nu este o cantitate fixă, ci o proporție constantă din stimulul inițial. Pentru a observa o creștere a greutății unui rucsac, sarcina adăugată trebuie să fie un anumit procent din greutatea existentă; aceeași adăugare absolută evidentă pentru un rucsac ușor este nedetectabilă pentru unul greu. Această relație este cunoscută sub numele de legea lui Weber. Proporția exactă variază în funcție de modalitățile senzoriale și intervalele de intensitate.

Psihofizica modernă măsoară pragul de diferență cu metode atente care țin cont de bias-ul de răspuns. Abordările de detectare a semnalului separă sensibilitatea reală de disponibilitatea observatorului de a raporta o diferență. Aplicațiile practice apar în designul de produs, controlul calității și calibrarea afișajelor și a echipamentelor audio.

Pragul diferențial marchează granița dintre schimbarea observată și schimbarea care trece fără conștientizare.