Crezi că va ploua mâine. Crezi că doi plus doi fac patru. Crezi că prietenul tău este de încredere. Credința este atitudinea de a lua ceva ca fiind adevărat. Poate fi conștientă și explicită sau implicită și neexaminată. Poate fi bazată pe dovezi, obicei, autoritate sau dorințe. Filosofii au dezbătut mult timp ce fel de credință de stat este, cum se raportează la cunoaștere și când este rațională.

Analiza standard tratează credința ca pe o atitudine propozițională: un subiect crede că o anumită propoziție este adevărată. Convingerile vin în grade. S-ar putea să fii sigur, destul de încrezător sau pur și simplu înclinat să crezi că ceva este adevărat. Gradele de credință, sau credințele, sunt esențiale pentru epistemologia bayesiană. Convingerile ghidează și acțiunea. Dacă crezi că podul este sigur, îl traversezi. Dacă crezi că nu este, nu o faci. Această legătură dintre credință și comportament este unul dintre motivele pentru care credințele contează dincolo de minte. Filosofii disting credința de cunoaștere, care necesită adevăr și justificare. O credință poate fi adevărată, dar nejustificată, sau justificată, dar falsă.

Tipuri de credință

• Occurrent.
• Dispozițional.
• Explicit.
• Implicit.

Credința este, de asemenea, un fenomen social. Convingerile comune țin comunitățile unite și pot fi rezistente la dovezi.