Muzica clasică se referă la tradiția muzicii artistice occidentale care s-a dezvoltat din perioada medievală până în prezent, cu o înflorire specială între aproximativ 1750 și 1820. Aceasta pune accent pe notația scrisă, formele complexe și un echilibru între melodie, armonie și structură.

Repertoriul include simfonii, concerte, opere, lucrări de cameră și piese solo. Compozitori precum Bach, Mozart, Beethoven și personalități ulterioare au construit o literatură continuă pe care interpreții o interpretează și astăzi. Practica interpretativă, instrumentele istorice și edițiile academice reîmprospătează continuu tradiția.

Muzica clasică necesită o pregătire tehnică și interpretativă pe termen lung. Publicul apreciază gama sa emoțională, claritatea formală și oportunitatea unei ascultări aprofundate. Deși uneori contrastează cu genurile populare, ea continuă să absoarbă influențe și să comande lucrări noi care îi extind limitele.

Sălile de concert, conservatoarele și înregistrările mențin tradiția vie și în continuă evoluție.