Vorbitorii împart în mod natural cuvintele în bătăi. O silabă este o unitate de pronunție organizată de obicei în jurul unei vocale sau a unui nucleu asemănător unei vocale, precedată opțional de consoane într-un început și urmată de consoane într-o codă.

Constrângerile structurii silabice determină secvențele sonore legale dintr-o limbă. Unele limbi favorizează silabele simple formate din consoane și vocale; altele permit grupuri complexe. Accentuarea, sincronizarea și metrul poetic operează asupra unităților silabice.

Copiii manifestă o sensibilitate timpurie la silabe în jocurile lingvistice și în scrierea timpurie. Fonologii dezbat șabloanele universale versus organizările specifice limbii. Aplicațiile practice includ desprinderea cratimei, predarea pronunției și sinteza vorbirii.

• Unitate de pronunție construită în jurul unui nucleu
• Poate include consoane de început și de codă
• Formează fonotactica și ritmul
• Important în predare, poezie și tehnologie