Vorbitorii împart gândurile în unități relativ independente. O propoziție este o structură gramaticală care exprimă de obicei o propoziție completă, adesea definită ca o propoziție independentă sau un set coordonat de propoziții cu punctuație convențională în scris.

Propozițiile pot fi simple, compuse, complexe sau compuse-complexe, în funcție de structura propoziției. Tipurile declarative, interogative, imperative și exclamative îndeplinesc funcții diferite ale vorbirii. Propozițiile rostite sunt delimitate de prozodie mai mult decât de punctuație.

Definirea propoziției în diferite limbi nu este trivială, deoarece unele limbi favorizează înlănțuirea propozițiilor fără echivalente clare ale limitelor propozițiilor europene. Cu toate acestea, propoziția rămâne o unitate practică pentru descriere, pedagogie și majoritatea sistemelor de scriere.

• Unitate gramaticală care exprimă o propoziție completă
• Construit din una sau mai multe clauze
• Clasificate după structură și funcție
• Marcat de prozodie în vorbire și punctuație în scris