Cititorii trebuie să știe de unde provin informațiile. Atribuirea este practica de identificare a sursei unui fapt, citat sau parafrază dintr-o știre, astfel încât publicul să poată evalua fiabilitatea acesteia.

Atribuirea clară numește persoana sau documentul și, atunci când este relevant, funcția sau expertiza acestuia. Atribuirea anonimă este utilizată cu moderație și numai atunci când informația este importantă și sursa se confruntă cu un risc real. Expresii vagi precum „spun sursele”, fără context suplimentar, slăbesc o știre.

O atribuire puternică consolidează încrederea și protejează organizația de știri dacă faptele sunt ulterior contestate. De asemenea, permite urmărirea de către alți reporteri. Majoritatea ghidurilor de stil dedică reguli detaliate formulării și plasării atribuirii, reflectând cât de importantă este practica pentru jurnalismul credibil.

• Identificarea sursei de informații dintr-o poveste
• Numește persoane, documente sau organizații
• Utilizarea anonimă necesită o justificare solidă
• Susține evaluarea fiabilității de către cititori