Pereții stâncoși verticali opresc atât drumeții, cât și valurile. O stâncă este o expunere abruptă, adesea aproape verticală, de rocă formată prin eroziune, faliere sau activitate vulcanică. Falezele marine se înalță deasupra valurilor care se sparg; falezele montane se înalță deasupra văilor.

Roca moale se erodează mai repede decât roca dură, așa că falezele se formează frecvent acolo unde straturile rezistente se suprapun peste cele mai slabe. Ciclurile de îngheț-dezgheț, înclinarea rădăcinilor și subminarea valurilor contribuie la aceasta. Baza unei stânci poate fi acoperită cu blocuri căzute, cunoscute sub numele de talus.

Falezele creează habitate specializate pentru cuibărirea păsărilor marine și a plantelor rare care tolerează solurile subțiri. De asemenea, prezintă pericole de căderi de pietre și necesită o proiectare atentă pentru drumurile sau clădirile din apropiere. Fațada abruptă rămâne una dintre cele mai dramatice forme de relief de pe planetă.

• Fața abruptă și înaltă a stâncii
• Format prin eroziune sau procese tectonice
• Comun de-a lungul coastelor și în munți
• Creează habitate și pericole unice