În limitele legii, persoanele fizice și companiile își aranjează adesea afacerile pentru a plăti mai puține impozite. Această practică este cunoscută sub numele de evitare fiscală

Exemplele includ contribuțiile la conturi de pensie care oferă scutiri de impozite, solicitarea cheltuielilor admisibile sau alegerea unor instrumente de investiții cu tratament favorabil. Firmele multinaționale își pot structura operațiunile în diferite jurisdicții pentru a beneficia de regimuri fiscale diferite.

Linia dintre planificarea acceptabilă și schemele agresive poate fi subțire. Autoritățile actualizează periodic regulile pentru a elimina lacunele, iar controlul public poate influența comportamentul corporativ chiar și atunci când acțiunile sunt legale.

Metode tipice

• Utilizarea deducerilor și a creditelor fiscale
• Amânarea veniturilor pentru perioade ulterioare
• Selectarea structurilor de investiții eficiente din punct de vedere fiscal
• Alocarea activităților între jurisdicții