O înclinare este o mișcare a camerei care se rotește vertical pe o axă fixă. Camera rămâne într-un singur loc și este îndreptată în sus sau în jos. Este omologul vertical al panoramatului. O înclinare în sus dezvăluie ceva deasupra cadrului, cum ar fi o clădire înaltă sau un cer. O înclinare în jos dezvăluie ceva dedesubt, cum ar fi picioarele unui personaj sau o stâncă. O înclinare lentă poate fi meditativă. O înclinare rapidă poate fi dezorientantă. Înclinarea este un instrument simplu, dar eficient.

Înclinarea este adesea folosită pentru a dezvălui scara. Camera începe de la fața unui personaj și se înclină în sus pentru a dezvălui un monstru impunător. Începe de la un peisaj și se înclină în jos pentru a dezvălui o vale ascunsă. Începe de la un detaliu și se înclină în sus pentru a dezvălui întregul. Înclinarea controlează ceea ce vede publicul și când. Este un instrument de revelație. Poate fi folosită și pentru a urmări un subiect. Dacă un personaj urcă pe o scară, camera se înclină în sus pentru a-l menține în cadru. Dacă un personaj cade, camera se înclină în jos.

Înclinarea nu este același lucru cu o fotografie cu macaraua, care mișcă camera prin spațiu. O înclinare rotește camera pe loc. Distincția contează. O înclinare menține camera la o distanță fixă ​​față de subiect. O fotografie cu macaraua modifică distanța și înălțimea. Ambele creează mișcare verticală, dar creează efecte diferite. Înclinarea este mai simplă și mai ieftină. Necesită doar un trepied cu cap fluid. Fotografia cu macaraua necesită o macara. Înclinarea este fundamentul mișcării verticale a camerei.