Agrosilvicultura este integrarea deliberată a copacilor și arbuștilor cu culturile și/sau animalele pe aceeași unitate de gestionare a terenurilor. Aceasta combină tehnologiile agricole și forestiere pentru a crea sisteme de utilizare a terenurilor mai diverse, productive, profitabile și sustenabile. Formele tradiționale există de milenii, de la sistemele mediteraneene de măslini și cereale până la parcurile din Africa de Vest și grădinile domestice din Asia de Sud-Est, dar termenul a fost oficializat în anii 1970 de către Consiliul Internațional pentru Cercetare în Agrosilvicultură (ICRAF, acum CIFOR-ICRAF) din Nairobi. Practicile comune includ culturile în alei, unde culturile cresc între rândurile de copaci; silvopășunatul, combinând copacii cu animale furajere și care pășună; perdele de vânt; zone tampon riverane; și cafea sau cacao cultivate la umbră. Beneficiile includ controlul eroziunii solului, sechestrarea carbonului, moderarea microclimatului, venituri diversificate și habitat pentru polenizatori și insecte benefice. Provocările includ concurența pentru apă și nutrienți, managementul complex și întârzierea randamentelor copacilor cu creștere lentă. Agrosilvicultura este promovată de FAO și de Centrul Mondial Agroforestier ca o strategie inteligentă din punct de vedere climatic și este din ce în ce mai eligibilă pentru scheme de creditare a carbonului și de certificare a sustenabilității.