Comunicațiile prin satelit utilizează sateliți pentru a transmite semnale pe distanțe lungi. O stație terestră trimite un semnal către un satelit. Satelitul îl amplifică și îl trimite înapoi către o altă stație terestră. Semnalul poate traversa oceane și continente. Sateliții conectează locuri pe care cablurile nu le pot atinge.

Sateliții vin pe orbite diferite. Sateliții geostaționari staționează într-un singur punct. Sunt folosiți pentru televiziune, vreme și unele informații despre internet. Sateliții de pe orbita terestră joasă se mișcă rapid. Sunt folosiți pentru imagistică, știință și constelații precum Starlink. Orbita terestră medie găzduiește sateliți de navigație.

Benzi de comunicații prin satelit

• Banda L: 1 până la 2 GHz, satelit mobil
• Banda S: 2 până la 4 GHz, vreme și unele semnale mobile
• Banda C: 4 până la 8 GHz, TV și date
• Banda X: 8 până la 12 GHz, militară
• Banda Ku: 12 până la 18 GHz, TV și internet
• Banda Ka: 18 până la 40 GHz, internet de mare viteză

Comunicațiile prin satelit au limite. Sateliții geostaționari au o latență mare. Sateliții de pe orbita terestră joasă au nevoie de mulți sateliți pentru acoperire. Fadingul cauzat de ploaie afectează frecvențele înalte. Dar sateliții ajung în zone îndepărtate, nave și aeronave. Aceștia sunt esențiali pentru conectivitatea globală.