O persoană acceptă că o afirmație este adevărată și își orientează viața în jurul acestei acceptări. Credința este acel angajament mental și practic. În religie, ea se referă adesea la realități care nu pot fi verificate pe deplin prin observație obișnuită.

Convingerile variază de la existența lui Dumnezeu la eficacitatea rugăciunii, autoritatea scripturii și ordinea morală a universului. Ele pot fi susținute cu diferite grade de încredere și examinate cu diverse grade de atenție critică. Comunitățile transmit credințe prin învățătură, ritualuri și exemplu.

Filosofii disting credința de cunoaștere și de simpla opinie. Psihologii studiază modul în care credințele se formează, persistă și se schimbă sub influența socială sau în crizele personale. Tradițiile religioase tratează frecvent credința corectă ca fiind esențială pentru mântuire sau eliberare, avertizând totodată împotriva unui consimțământ intelectual gol, fără acțiuni corespunzătoare.

Ceea ce o persoană crede cu adevărat se reflectă în cele din urmă în ceea ce iubește și se teme acea persoană.