O definiție operațională este o descriere precisă a modului în care o variabilă este măsurată sau manipulată într-un studiu de cercetare. Definește variabila în termeni de operațiuni. Foamea poate fi definită ca numărul de ore de la ultima masă. Agresivitatea poate fi definită ca numărul de șocuri administrate. Inteligența poate fi definită ca scorul la un test de IQ. Definiția este specifică. Este măsurabilă. Permite replicarea.

Definițiile operaționale sunt esențiale în psihologie. Concepte precum dragostea, anxietatea și memoria sunt abstracte. Nu pot fi măsurate direct. Trebuie operaționalizate. Cercetătorul specifică operațiile. Alți cercetători pot folosi aceleași operații. Dacă obțin aceleași rezultate, concluziile sunt fiabile. Dacă nu o fac, definiția poate fi eronată.

Exemple de definiții operaționale

• Foame: ore de la ultima masă.
• Agresivitate: numărul de șocuri administrate.
• Anxietate: scor la Inventarul de Anxietate Beck.
• Memorie: numărul de cuvinte reținute dintr-o listă.
• Atracție: timpul petrecut privind o fotografie.

Definițiile operaționale au limitări. Ele surprind doar o parte a conceptului. Testele de IQ măsoară anumite aspecte ale inteligenței. Nu măsoară creativitatea sau înțelepciunea. Definiția este o aproximare. Nu este lucrul în sine. Dar este necesară pentru știință. Fără definiții operaționale, cercetarea este vagă. Nu poate fi reprodusă. Nu poate fi testată. Definiția trebuie să fie validă. Trebuie să măsoare ceea ce pretinde că măsoară. Trebuie să fie fiabilă. Trebuie să producă rezultate consistente. Dezvoltarea unor definiții operaționale bune este dificilă. Necesită creativitate și rigoare. Este unul dintre primii pași în cercetare. Ea modelează tot ce urmează. O definiție proastă duce la date proaste. O definiție bună duce la cunoaștere.