Un teleobiectiv are o distanță focală mare. Mărește subiecții îndepărtați, apropiindu-i. Un obiectiv de 200 mm face ca un subiect aflat la 200 mm distanță să pară de patru ori mai mare decât un obiectiv de 50 mm. Teleobiectivele sunt folosite pentru sport, animale sălbatice și portrete. Acestea comprimă perspectiva, făcând ca obiectele îndepărtate să pară mai apropiate. Această compresie poate fi flatantă pentru portrete, deoarece reduce dimensiunea aparentă a nasului și a urechilor. Poate fi, de asemenea, dramatică pentru peisaje, stivuind straturi de munți într-un singur cadru.

Teleobiectivele sunt grele și scumpe. Cu cât distanța focală este mai mare, cu atât este nevoie de mai mult material de sticlă și cu atât obiectivul costă mai mult. De asemenea, au o adâncime de câmp redusă, ceea ce poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Un obiectiv de 400 mm f/2.8 este un instrument profesional, care costă mii de dolari și cântărește câteva kilograme. Este folosit de fotografii sportivi și de animale sălbatice care au nevoie de viteză și distanță. Un zoom de 70-200 mm f/2.8 este un instrument de bază pentru nunți, evenimente și portrete. Un obiectiv de kit de 55-250 mm este o opțiune bugetară pentru începători. Teleobiectivele necesită mâini stabile sau un trepied. Stabilizarea imaginii ajută, dar nu înlocuiește o tehnică bună.

Utilizări ale teleobiectivelor

• Sports. Atingerea sportivilor pe teren.
• Faună sălbatică. Fotografierea animalelor de la distanță.
• Portrete. Comprimarea caracteristicilor și estomparea fundalurilor.
• Peisaje. Izolarea detaliilor îndepărtate și comprimarea straturilor.
• Events. Împușcături din spatele mulțimii.

Un teleobiectiv nu este doar pentru subiecte îndepărtate. Este o modalitate de a vedea. Comprimă lumea, aducând lucrurile îndepărtate laolaltă.