Pe o hartă meteorologică, liniile care leagă punctele cu presiune atmosferică egală se numesc izobare. Acestea dezvăluie dintr-o privire forma și intensitatea sistemelor de înaltă și joasă presiune.

Izobarele apropiate indică un gradient de presiune abrupt și, prin urmare, vânturi puternice. Izobarele larg distanțate indică vânturi ușoare. Modelul de izobare închise în jurul unui centru marchează locația maximelor și minimelor. Meteorologii folosesc aceste linii pentru a estima direcția și viteza vântului și pentru a urmări mișcarea sistemelor.

Izobarele sunt de obicei trasate la intervale de patru milibari. Analiza implică reducerea presiunilor din stații la nivelul mării, astfel încât diferențele de altitudine să nu distorsioneze modelele. Modelele computerizate generează izobarele automat, însă analiștii umani le rafinează în continuare pentru utilizare operațională.

• Linii de presiune egală pe hărți
• Spațierea arată puterea vântului
• Schițați suișurile și coborâșurile
• Trasate la intervale standard